Trăim o viață, dar responsabilitatea e cât pentru șapte!

O, om!… ce mari răspunderi ai

de tot ce faci pe lume!

De tot ce spui, în scris sau grai,

de pilda ce la alții-o dai,

căci ea mereu, spre iad sau Rai,

pe mulți o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui

în viața ta, în toată,

căci gândul care-l scrii sau spui

s-a dus... și-n veci nu-l mai aduci,

dar vei culege roada lui,

ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă – vorba ta,

mergând din gură-n gură,

va veseli sau va-ntrista,

va curăți sau va-ntina,

rodind sămânța pusă-n ea,

de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris

e-un leac sau e-o otravă!

Tu vei muri, dar tot ce-ai zis

rămâne-n urmă-un drum deschis

înspre infern sau Paradis,

spre-ocară, sau spre slavă.

Spui o cântare – versul tău

rămâne după tine

îndemn spre bine sau spre rău,

spre curăție sau desfrâu,

lăsând în inimi rodul său,

de har sau de rușine!

Arăți o cale – calea ta,

în urma ta nu piere.

E calea bună sau e rea,

va prăbuși sau va ’nălța,

vor merge suflete pe ea,

spre Rai sau spre durere.

Trăiești o viață – viața ta

e una, numai una;

oricum ar fi, tu nu uita,

cum ți-o trăiești, vei câștiga

ori fericirea-n veci, prin ea,

ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari răspunderi ai,

tu vei pleca din lume!

Dar ce scrii azi, ce spui în grai,

ce lași prin pilda care-o dai,

pe mulți, pe mulți, mereu spre Rai

sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,

cu grijă și cu teamă!

Să lași în urmă luminos

un grai, un gând, un drum frumos! –

Căci pentru toate, ne-ndoios,

odată vei da seama!...

( Traian Dorz )