Capitolul 4

1Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.

2Şi a rugat pe Domnul, zicând: «O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în țara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

3Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!».

4Şi a zis Domnul: «Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?».

5Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsăritul ei, și-a făcut colibă și a stat sub ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.

6Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.

7Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.

8Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: «Mai bine este să mor decât să trăiesc!».

9Şi a grăit Domnul către Iona: «Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?». Şi el a răspuns: «Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!».

10Şi a zis Domnul: «Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit!

11Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?».