Înălțarea

Te-ai înălțat la cer, Doamne Iisus,

Și Te-au primit Puterile cerești,

Iar îngerii, cântând în cor, Te-au dus,

De-a dreapta Tatălui să-împărățești.

Și-n ceruri fost-a bucurie mare,

În calea Ta cu toți veneau cântând,

Și peste tot vuia de osanale,

Ce răsunau, văzduhul străbătând.

Mironosițe, apostoli, ucenici

Văzură cu uimire-a Ta-Înălțare;

Deși știau la Tatăl că te duci,

Erau îndurerați de-a Ta plecare.

Iar Preanivinovata maica ta

Privea la cer, cu ochii lăcrimând,

C-abia-Înviat, iar Te desparți de ea,

Și n-o să Te revadă prea curând.

Deși la Tatăl ai plecat, Iisuse,

Pe-apostoli Tu nu i-ai lăsat orfani,

Ci i-ai lăsat în grija Maicii Sfinte,

Să-i mângâie de-a lungul multor ani.

Și le-ai făgăduit să le trimiți

Pe Sfântul Duh, ca El să-i întărească,

Pe drumul greu, ce Tu le-ai hărăzit,

Scriptura să o propovăduiască.

Și nici pe noi nu ne-ai lăsat orfani,

Ci te întorci în Sfânta Liturghie,

Și te jertfești de două mii de ani,

Să ne aduci la Tine-n veșnicie.

În Sfânt Potir pe masa din Altar,

Tu ești prezent în toată Slava Ta,

Și ne promiți al nemuririi Har,

Din Trupul și-al Tău Sânge de-om gusta.

Te-ai Înălțat la ceruri, Iisuse,

Dar vei veni cu slavă iar la noi,

Înconjurat de-apostoli, sfinți și îngeri,

Când fi-va Judecata de Apoi!

( Sofia Timofte , Hristos a înviat , Golia, Iași, 2005, pp. 101-103)