Viețile Sfinților
Sfinții Apostoli Petru și Pavel ‒ drumul spre sfințenie
Născut în secolul I în Betsaida Galileei, Sfântul Apostol Petru (pe numele iudeu Simon) era fratele Sfântului Apostol Andrei. A fost ales de Mântuitorul a fi pescar de oameni, după o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret. Deși a propovăduit cu râvnă iubirea Domnului și dreapta credință, a împlinit și profeția cum că se va lepăda de trei ori de Hristos, când a fost prins pentru a fi răstignit. Plângând cu amar și pocăindu-se, Sfântul Petru a luat cuvântul, după Înălțarea Domnului, și l-a ales pe Matia ca apostol, în locul lui Iuda. De asemenea, prin predica ținută în ziua Cincizecimii, a convertit 3000 de oameni la Ortodoxie, aceștia primind Sfântul Botez. Propovăduind în Ierusalim, Samaria, Asia Mică și Babilon, spre finalul vieții, Sfântul Petru a ajuns la Roma, loc în care a murit răstingit pe cruce, cu capul în jos.
Născut în Tarsul Ciciliei, Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel și lupta împotriva creștinilor. Participând la uciderea Sfântului Ștefan, i s-a arătat Mântuitorul pe calea Damascului, într-o lumină orbitoare, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”. Sfântul Pavel s-a convertit în urma acestei minuni, a primit Sfântul Botez și a mers în trei călătorii misionare, scriind 14 epistole. A murit la Roma, decapitat, din porunca împăratului Nero.